Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale

Lege nr. 11 din 29/01/1991
privind combaterea concurenţei neloiale
Versiune consolidata la data de 14 iulie 2011

Art. 1. - Comercianţii sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu bună-credinţă, potrivit uzanţelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor concurenţei loiale.

Art. 1. a fost modificat prin punctul 1. din Lege nr. 298/2001 începând cu 12.06.2001.
Art. 11. - În înţelesul prezentei legi:
a) este considerată ca fiind contrară uzanţelor comerciale cinstite utilizarea în mod neloial a secretelor comerciale ale unui comerciant prin practici de genul neexecutării unilaterale a contractului sau utilizării unor proceduri neloiale, abuzului de încredere, incitării la delict şi achiziţionării de secrete comerciale de către terţii care cunoşteau că respectiva achiziţie implică astfel de practici, de natură să afecteze poziţia comercianţilor concurenţi pe piaţă;
b) constituie secret comercial informaţia care, în totalitate sau în conexarea exactă a elementelor acesteia, nu este în general cunoscută sau nu este uşor accesibilă persoanelor din mediul care se ocupă în mod obişnuit cu acest gen de informaţie şi care dobândeşte o valoare comercială prin faptul că este secretă, iar deţinătorul a luat măsuri rezonabile, ţinând seama de circumstanţe, pentru a fi menţinută în regim de secret; protecţia secretului comercial operează atâta timp cât condiţiile enunţate anterior sunt îndeplinite;
c) constituie fond de comerţ ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităţii sale.
            Art. 11. a fost introdus prin punctul 2. din Lege nr. 298/2001 începând cu 12.06.2001.
Art. 2. - Constituie concurenţă neloială, în sensul prezentei legi, orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea industrială şi de comercializare a produselor, de execuţie a lucrărilor, precum şi de efectuare a prestărilor de servicii.
            Art. 2. a fost modificat prin punctul 3. din Lege nr. 298/2001 începând cu 12.06.2001.
Art. 3. - Încălcarea obligaţiei prevăzute în art. 1 atrage răspunderea civilă, contravenţională ori penală, în condiţiile prezentei legi.
Art. 4. - Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni:
a) oferirea serviciilor de către salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte;
b) divulgarea, achiziţionarea sau folosirea unui secret comercial de către un comerciant sau un salariat al acestuia, fără consimţământul deţinătorului legitim al respectivului secret comercial şi într-un mod contrar uzanţelor comerciale cinstite;
c) încheierea de contracte prin care un comerciant asigură predarea unei mărfi sau executarea unor prestaţii în mod avantajos, cu condiţia aducerii de către client a altor cumpărători cu care comerciantul ar urma să încheie contracte asemănătoare;
d) comunicarea sau răspândirea în public de către un comerciant de afirmaţii asupra întreprinderii sale sau activităţii acesteia, menite să inducă în eroare şi să îi creeze o situaţie de favoare în dauna unor concurenţi;
e) comunicarea, chiar făcută confidenţial, sau răspândirea de către un comerciant de afirmaţii mincinoase asupra unui concurent sau asupra mărfurilor/serviciilor sale, afirmaţii de natură să dăuneze bunului mers al întreprinderii concurente;
f) oferirea, promiterea sau acordarea - mijlocit sau nemijlocit - de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia, pentru ca prin purtare neloiala sa poata afla procedeele sale industriale, pentru a cunoaste sau a folosi clientela sa ori pentru a obtine alt folos pentru sine ori pentru alta persoana în dauna unui concurent;
g) deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcţiei deţinute anterior la acel comerciant;
h) concedierea sau atragerea unor salariaţi ai unui comerciant în scopul înfiinţării unei societăţi concurente care să capteze clienţii acelui comerciant sau angajarea salariaţilor unui comerciant în scopul dezorganizării activităţii sale.
Contravenţiile prevăzute la lit. a)-c) se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 100.000.000 lei, iar cele prevăzute la lit. d)-h), cu amendă de la 15.000.000 lei la 150.000.000 lei. Actualizarea cuantumului amenzilor se face prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de rata inflaţiei.
Sancţiunea poate fi aplicată şi persoanelor juridice.
Contravenţiile se constată, la sesizarea părţii vătămate, a camerelor de comerţ şi industrie sau din oficiu, de către personalul de control împuternicit în acest scop de Consiliul Concurenţei, care aplică şi amenda.
            Alineatul a fost modificat prin alineatul (4) din Lege nr. 21/1996 începând cu 14.07.2011.
În cazurile de concurenţă neloială ce afectează în mod semnificativ funcţionarea concurenţei pe piaţa relevantă afectată Oficiul Concurenţei va sesiza Consiliul Concurenţei pentru soluţionarea cazului în conformitate cu dispoziţiile Legii concurenţei nr. 21/1996.
Consiliul Concurenţei va transmite camerelor de comerţ şi industrie teritoriale actele de decizie adoptate pentru cazurile de concurenţă neloială care constituie contravenţie, conform prevederilor prezentei legi.
Prevederile alin. 1 se completează cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 13 şi art. 25-27. Termenul de prescripţie este de 3 ani.
Art. 4. a fost modificat prin punctul 4. din Lege nr. 298/2001 începând cu 12.06.2001.
Art. 5. - Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei:
a) folosirea unei firme, invenţii, mărci, indicaţii geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;
b) punerea în circulaţie de mărfuri contrafăcute şi/sau pirat, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii şi induce în eroare consumatorul asupra calităţii produsului/serviciului;
c) folosirea în scop comercial a rezultatelor unor experimentări a căror obţinere a necesitat un efort considerabil sau a altor informaţii secrete în legătură cu acestea, transmise autorităţilor competente în scopul obţinerii autorizaţiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau a produselor chimice destinate agriculturii, care conţin compuşi chimici noi;
d) divulgarea unor informaţii prevăzute la lit. c), cu excepţia situaţiilor în care dezvăluirea acestor informaţii este necesară pentru protecţia publicului sau cu excepţia cazului în care s-au luat măsuri pentru a se asigura că informaţiile sunt protejate contra exploatării neloiale în comerţ, dacă aceste informaţii provin de la autorităţile competente;
e) divulgarea, achiziţionarea sau utilizarea secretului comercial de către terţi, fără consimţământul deţinătorului său legitim, ca rezultat al unei acţiuni de spionaj comercial sau industrial;
f) divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de către persoane aparţinând autorităţilor publice, precum şi de către persoane împuternicite de deţinătorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta în faţa autorităţilor publice;
g) producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea unor marfuri/servicii purtând mentiuni false privind brevetele de inventii, marcile, indicatiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuala cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare si altele asemenea, originea si caracteristicile marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari.
Prin menţiuni false asupra originii mărfurilor, în sensul alin. 1 lit. g), se înţelege orice indicaţii de natură a face să se creadă că mărfurile au fost produse într-o anumită localitate, într-un anumit teritoriu sau într-un anumit stat. Nu se socoteşte menţiune falsă asupra originii mărfurilor denumirea unui produs al cărui nume a devenit generic şi indică în comerţ numai natura lui, în afară de cazul în care denumirea este însoţită de o menţiune care ar putea face să se creadă că are acea origine.
            Art. 5. a fost modificat prin punctul 5. din Lege nr. 298/2001 începând cu 12.06.2001.
Art. 6. - Persoana care săvârşeşte un act de concurenţă neloială va fi obligată să înceteze sau să înlăture actul, să restituie documentele confidenţiale însuşite în mod ilicit de la deţinătorul lor legitim şi, după caz, să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite, conform legislaţiei în vigoare.
Art. 6. a fost modificat prin punctul 6. din Lege nr. 298/2001 începând cu 12.06.2001.
Art. 7. - Acţiunile izvorînd dintr-un act de concurenţă neloială sînt de competenţa tribunalului locului săvîrşirii faptei sau în a cărui rază teritorială se găseşte sediul pîrîtului sau inculpatului; în lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului pîrîtului sau inculpatului.
La cererea deţinătorului legitim al secretului comercial instanţa poate dispune măsuri de interzicere a exploatării industriale şi/sau comerciale a produselor rezultate din însuşirea ilicită a secretului comercial sau distrugerea acestor produse. Interdicţia încetează atunci când informaţia protejată a devenit publică.
Alineatul a fost introdus prin punctul 7. din Lege nr. 298/2001 începând cu 12.06.2001.
Art. 8. - Acţiunea penală în cazurile prevăzute la art. 5 se pune în mişcare la plângerea părţii vătămate ori la sesizarea camerei de comerţ şi industrie teritoriale sau a altei organizaţii profesionale ori la sesizarea persoanelor împuternicite de Consiliul Concurenţei.
Alineatul a fost modificat prin alineatul (4) din Lege nr. 21/1996 începând cu 14.07.2011.
În aplicarea prezentei legi Consiliul Concurenţei va avea puterile de investigaţie prevăzute la art. 39-46 din Legea concurenţei nr. 21/1996.
          Art. 8. a fost modificat prin punctul 8. din Lege nr. 298/2001 începând cu 12.06.2001.
Art. 9. - Dacă vreuna dintre faptele prevăzute de art. 4 sau 5 cauzează daune patrimoniale sau morale, cel prejudiciat este în drept să se adreseze instanţei competente cu acţiune în răspundere civilă corespunzătoare.
Dacă fapta prevăzută de această lege a fost săvîrşită de un salariat în cursul exercitării atribuţiilor sale de serviciu, comerciantul va răspunde solidar cu salariatul pentru pagubele pricinuite, afară de cazul în care va putea dovedi că, potrivit uzanţelor, nu era în măsură să prevină comiterea faptei.
Persoanele care au creat împreună prejudiciul răspund solidar pentru actele sau faptele de concurenţă neloială săvîrşite.
Pentru luarea unei măsuri ce nu suferă amînare se pot aplica dispoziţiile art. 581 şi art. 582 din Codul de procedură civilă.
Art. 10. - Prin hotărîrea dată asupra fondului, instanţa poate dispune ca mărfurile sechestrate să fie vîndute, după distrugerea falselor menţiuni.
Din suma obţinută în urma vînzării se vor acoperi mai întîi despăgubirile acordate.
Art. 11. - O dată cu condamnarea ori obligarea la încetarea faptei ilicite sau repararea daunei, instanţa poate obliga la publicarea hotărîrii, în presă, pe cheltuiala făptuitorului.
Art. 12. - Dreptul la acţiune prevăzut de art. 9 se prescrie în termen de un an de la data la care păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna şi pe cel care a cauzat-o, dar nu mai tîrziu de 3 ani de la data săvîrşirii faptei.
Art. 13. - Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă sau, după caz, ale Codului de procedură penală.
Art. 14. - Dispoziţiile prezenţei legi se aplică şi persoanelor fizice sau juridice străine care săvîrşesc acte de concurenţă neloială pe teritoriul României.
Art. 15. - Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 23 ianuarie 1991.